Maitreyi este un roman erotic, realist scris de Mircea Eliade. A fost pentru prima oară publicat în 1933 şi s-a bucurat de popularitate în întreaga lume, fiind tradus în multe limbi (franceză, engleză etc.).
Este considerat de exegeţi un „roman al autenticităţii”, existând 3 niveluri ale scriiturii:

• jurnalul naratorului, care povesteşte evenimentele legate de viaţa sa din India, de Dasgupta şi Maitreyi;
• însemnările ulterioare făcute de narator, infirmând sau confirmând primele impresii;
• confesiunea făcută de narator după ce acţiunea s-a consumat.

Eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica unui mare filozof indian, Surendranath Dasgupta, trăieşte o dragoste mistică, s-ar putea spune, cu autorul cărţii.
Acţiunea are loc în Calcutta anilor 1930, Eliade (Allan) locuind în casa lor, ca „ucenic” al acestui savant. Deşi la început el nu simte decât repulsie pentru Maitreyi, se îndrăgosteşte iremediabil de aceasta. Fata îi impărtăşeşte sentimentele dar nu îi mărturiseşte dragostea, aceasta reflectându-se în faptele sale.
Romanul introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, a obiceiurilor şi a tradiţiilor orientale. Dasgupta refuză căsătoria lor, alungându-l pe Eliade, care, îndurerat, se refugiază în Himalaya pentru o vreme ca pustnic, în timp ce Maitreyi este supusă pedepselor crudului ei tată, după care măritată forţat.
În 1972, la întâlnirea dintre Maitreyi Devi (devenită o cunoscută poetă indiană) şi reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, aceasta află de romanul în care — pretinde ea — i-a fost stricată reputaţia şi practic a fost dezvelită în faţa întregii lumi. Neagă vehement întâlnirile dintre Eliade şi ea, noaptea pe care acesta o prezintă în romanul său, şi îl condamnă pe acesta că a fugit în faţa tatălui său. Maitreyi Devi scrie şi ea la rândul său un roman răspuns, intitulat Dragostea nu moare, în care îşi prezintă trăirile. Acest roman însă este de fapt scris pentru a îndrepta „o reputaţie şifonată”, pentru a şterge impresiile lumii după parcurgerea romanului lui Eliade, despre care spune că ce a simţit el nu era dragoste.
Mai târziu, sora acesteia (motivul pentru care Dasgupta a aflat de cei doi) îl condamnă pe Eliade şi spune că era doar un pierde-vară.
Maitreyi vine în România la invitaţia Uniunii Scriitorilor şi vizitează pe mama şi sora lui Eliade. Îl vizitează pe Eliade la Chicago, unde trăia orb, şi îşi exprimă repulsia faţă de cartea scrisă de el. Maitreyi moare în 1990.
Romanul românesc trebuie citit împreună cu cel scris de eroină. Însă It does not die - titlul în engleză - nu poate fi comparat cu cel al lui Eliade care conţine un mesaj profund, real. Acest mesaj este unul bazat pe jurnalul autorului, o poveste cutremurătoare care dă cititorului lacrimi, în timp ce cel al indiencei este doar o mărturie care nu poate fi luată în întregime ca reală, pentru că este scrisă sub impulsul unor amintiri şi al furiei prezentării ei în faţa lumii întregi.
Eliade a rămas marcat pentru toată viaţa de Maitreyi, numindu-se până la moarte indian.
http://www.wattpad.com/296074-maitreyi-devi-dragostea-nu-moare
http://www.agenda.ro/news/news/26301/dragostea-nu-moare-de-maitreyi-devi.html
http://www.recenziicarti.ro/47/dragostea-nu-moare-maitreyi-devi/
http://light-silver.blogspot.com/2010/05/8-dragostea-nu-moare-maitreyi-devi.html
http://www.bookblog.ro/biografii-si-memorii/dragostea-nu-moare/